Ana Maria Păunescu, fiica poetului Adrian Păunescu, i-a scris tatălui său o scrisoare de încurajare, în care îi cere să lupte pentru viaţă pentru că mai are multe de făcut. Doctorul Şerban Brădişteanu a declarat joi că starea poetului este extrem de gravă, iar medicii nu mai au resurse terapeutice să îl ajute.
Scrisoarea vine ca o replică la poezia scrisă pe patul de spital de poet şi a fost publicată în Jurnalul Naţional.
Citeşte şi:
Adrian Păunescu a recitat prima oară „La adio!“, la Braşov, la 1 ianuarie 1983 / VIDEO
Citeşte primele versuri în memoria lui Adrian Păunescu. Lasă şi tu un mesaj!
"Nici nu-mi dau seama, tată, cum să mă adresez. Am multe să-ţi spun şi multe să te rog. Sunt clipe grele, ştiu, am crescut suficient de mult cât să pot înţelege suferinţa. De mai bine de o săptămână, de când problemele ultimelor perioade s-au acutizat şi s-au oficializat, mi-e foarte teamă de liniştea din jur. Tu nu m-ai crescut în linişte! Încă de mică, am trăit în agitaţia continuă a vieţii tale active.
Înainte să merg la şcoală, am mers cu tine în turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele mulţimilor, mi s-au întipărit în minte chipuri şi destine, te-am privit din umbra vârstei, te-am admirat, te-am imitat şi m-am legat ireversibil de felul tău de a fi. E prea linişte, tată, în casă. Nu-mi place să termin "Flacăra" devreme, să plece la tipar seara, şi nu noaptea, cum obişnuieşte să se întâmple când ai suficientă energie pentru a o corecta amănunţit. Nu-mi place să latre câinii şi să-i aud doar eu. Sună telefoanele, toţi întreabă de tine. Oamenii te iubesc, chiar dacă uită să ţi-o spună în fiecare zi, chiar dacă vieţile lor chinuite nu le permit să se exteriorizeze, de fiecare dată când îşi amintesc de tine. Oamenii cred în tine, în puterea ta de a le schimba viitorul în bine. Sunt nefericiţi, dar suferinţa ta îi mac
