Pe surse rasufla informatia ca Emil Boc ar fi fost coplesit de noul esec de la Curtea Constitutionala si ar fi vrut sa isi depuna demisia din fruntea Executivului. Tot ce este posibil. Dar aceasta nu ar mai fi o stire. Ar fi doar cel mai normal si natural lucru care s-ar putea petrece. Emil Boc ar avea toate motivele pentru asta. Toata lumea l-ar intelege si i-ar sustine gestul.

O noutate este insa faptul ca Emil Boc nu isi prezinta demisia si insista sa vada pana unde poate cobora cota de incredere a romanilor. Nu vom sti niciodata daca Emil Boc crede cu adevarat ca intruchipeaza rolul eroului care se sacrifica pentru binele poporului sau realizeaza si foarte bine dimensiunile propriului esec. In primul caz e aproape nevinovat. E doar o victima a Partidului Democrat Liberal si a lui Traian Basescu.

Daca insa Emil Boc este constient de esecul tuturor tentativelor sale de reforma, de inexistenta unei lupte serioase cu criza economica si neputinta sa in raport cu clientela politica ce il inconjoara, dar in ciuda acestei revelatii insista sa ramana in functie de dragul presedintelui sau pentru a-si mentine partidul la guvernare, atunci este cel mai trist roman.

Nu este putin lucru sa fii constient de propriile limite, de esecurile consecutive ale actelor intreprinse de tine si de faptul ca unica ta specializare, dreptul constitutional, s-a dovedit a fi doar un mit si o iluzie. In acest caz, daca inca mai pastreaza o farama de demnitate, acest om este posibil, asa cum sustin sursele citate de presa, sa isi fi prezentat demisia. Doar ca abia aici intervine adevarata problema si marea napasta a lui Emil Boc.

Cine sa il lase sa plece asa usor? Iar daca preacinstitul ardelean nu mai suporta atatea oua plesnite in cap de catre CCR si viseaza la eliberare, nici partidul si nici presedintele nu sunt dispusi sa isi lase "incasatoru