Asistam zilele trecute la o conversaţie interesantă a unor vecine de bloc, mai înaintate în vârstă, pe tema greutăţilor financiare. De altfel un subiect la modă în ziua de astăzi, dar care apasă din ce în ce mai îngrijorător pe umerii românilor. „Şi mai trebuie să ne facem şi asigurarea aia obligatorie pentru locuinţă. Încă nu am apucat să o fac. Dar din ce bani? Cine nu are de unde să dea banii şi se descurcă de la o zi la alta? Ce ne poate face? Azi mâine şi de la mort scoate bani. Şi ăla de moare trebuie să dea bani că o murit”, spunea înverşunată tanti Lenuţa.
Conversaţia asta m-a dus cu gândul la ce disperat este deja poporul român, omul de rând care din puţinul salar şi pensie pe care o are, împărţit/ă pe datorii, nu ştie de unde să mai scoată, şi în care lună, cele câteva zeci de lei pentru asigurarea obligatorie a locuinţei, pe care statul a băgat-o pe gât oamenilor. Pe lângă faptul că face tot posibilul să plăteşti facturi cât mai uriaşe şi să cumperi alimente din ce în ce mai scumpe. Dar tot statul, se gândeşte că ar fi ideal să concedieze tot mai mulţi bugetari, să taie şi din puţinul de pensie pe care îl mai au bieţi pensionari. Se gândeşte statul care ar fi soluţiile pentru a le face pe plac celor de la FMI, că am devenit milogi printre străini, într-o ţară care odată era grânarul Europei. Şi tot statul s-a gândit la legea salarizării unice, că trebuie avut grijă de banii guvernanţilor şi parlamentarilor, după noua grilă de salarizare să urce cu un coeficient de câteva zeci de procente.
Ca să stimuleze minţile încâlcite ale parlamentarilor vrednici de un pui de somn în timpul şedinţelor sau o partidă de cărţi, votând la nimereală, jucându-se cu butoanele de vot ca la alba-neagra. Aşadar români, dacă simţiţi nevoia de a vă plânge pentru greutăţile vieţii, nu uitaţi că şeful statului vă „susţine”: Români, să trăiţi bine!