"Am decis să folosim Facebook pentru promovarea imaginii României şi pentru creşterea numărului de turişti. Am convenit cu vicepreşedintele Facebook, Blake Chandlee, să elaborăm o strategie de comunicare a iniţiativelor Ministerului Turismului, să dezvoltăm programe pentru turismul din România, să organizam mai multe sesiuni de training pentru angajaţii din Minister", a declarat, marţi, Elena Udrea în cadrul unei conferinţe de presă, la care a participat şi vicepreşedintele Facebook, Blake Chandlee.
Astfel, cele două părţi au convenit elaborarea de către MDRT şi Facebook a unei strategii de comunicare integrată de social-media, stimularea dezvoltării programelor turistice în adaptarea celor mai noi inovaţii din industria Internetului, organizarea de către Facebook a unor sesiuni de training pentru reprezentanţii ministerului şi ai celor din turism pentru utilizarea social-media, precum şi organizarea unei conferinţe cu toţi actorii din industria turistică pentru implementarea strategiei de comunicare prin intermediul new-media.
Ştirea de mai sus, apărută în mai toate ziarele şi site-urile de ştiri, nu m-ar fi făcut să scriu un editorial pe marginea ei, chiar dacă e vorba de Elena Udrea şi Facebook. Mai degrabă, aş începe, în lunile ce vin, o anchetă jurnalistică despre fondurile alocate de Ministerul Turismului pentru campaniile de promovare. Dacă, astăzi, scriu însă aceste rânduri, o fac pentru că începe să fie evident mecanismul care stă la baza filosofiei de viaţă politică a doamnei Udrea – ca lider al PDL sau ca ministru al Turismului: nimic fără scandal şi tabloidizare!
E deja istorie felul în care a apărut Elena Udrea pe scena publică. Din bârfe, declaraţii-bombă şi zvonuri cu parfum de alcov, s-a născut un personaj politic perfect adaptat noului context social românesc. Trăim vremuri în care nu poţi fi interesant pentru media
