● Johan Faerber, La cuisine des écrivains, Éditions Inculte, Paris, 2010
Poate că mica prăjitură în formă de cochilie Saint-Jacques, înmuiată în ceai de tei, este cel mai degustat şi mai citat aliment literar. Fericirea intensă indusă de cele trei înghiţituri e momentul declanşator al căutării de sine, revelarea continuităţii de profunzime a vieţii interioare, experimentarea puterii mîntuitoare de a recupera trecutul. Acelaşi gust resimţit în alt moment al vieţii şi regăsit acum este doar un trigger. Eroul lui Proust constată că sursa inexplicabilului moment de fericire nu este gustul propriu-zis, care e din ce în ce mai slab de la o înghiţitură la alta, ci trezirea unei nebănuite puteri de a domina timpul prin retrăire, prin evocarea unei întregi atmosfere, putere care îl îmbată şi pe care îşi doreşte să o poată savura şi altă dată, de care să se bucure în orice moment ar dori. El pune jos ceaşca şi îşi propune o examinare interioară, pentru a găsi sursa acestei forţe pe care în primul moment crede că o poate descoperi în propriul spirit, într-o formă gata de a fi utilizată. Îşi dă însă imediat seama că deocamdată ceea ce caută nu există şi că va trebui el însuşi să dea formă acelui generator de fericire. „Chercher? Pas seulement: créer.“ Căutarea lasă locul vocaţiei literare, creaţiei. În stilul postărilor pe Twitter s-ar putea rezuma rapid: pornind de la o prăjitură înmuiată în ceai, Proust întemeiază mitul găsirii fericirii prin literatură.
DE ACELASI AUTOR Cum am devenit turiști Frumusețea în cm și kg Patru feluri de imagini Glume Fiind atît de celebru, episodul cu ceai şi prăjitură madeleine nu putea lipsi din antologia de texte pe tema „bucătăriei scriitorilor“ întocmită de Johan Faerber. Ar fi fost, cel puţin la fel de potrivit, fragmentul dintr-un bilet de mulţumire adresat bucătăresei sale, în care Proust îşi exprimă aspiraţia ca stilul să
