● Nu ştiu de ce, dar mereu am avut impresia că „poezia“ rimează cu „criza“. E ceva adevărat aici. Doar foarte puţine edituri mai publică volume de versuri iar cartea de poezie se vinde – dacă se vinde – în tiraje infime. Declinul cărţii de poezie e, dacă judecăm doar în cifre, evident. Însă, aşa cum aveam să aflu la „Marché de la poésie“, un eveniment iniţiat de Institutul Francez din Bucureşti, cifrele pot fi înşelătoare. Audienţa poeziei e, de fapt, mult mai mare decît numărul (mic) al cititorilor. Iar consumul e, cu totul altfel decît m-aş fi aşteptat, în creştere. În căutarea publicului poezia s-a transformat, depăşind formatul „carte“. Performance-ul poetic nu e o invenţie recentă (pînă la urmă, menestrelii tot performance făceau), dar a devenit de abia de puţină vreme „fenomen“. Poezia migrează – din volum înspre performance, un shortcut sigur şi accesibil către public. Doi autori francezi invitaţi la „Marché de la poésie“ şi-au explicat (şi demonstrat) propria viziune despre noua poezie. Care, în Franţa cel puţin, s-ar hrăni din confruntarea underground-establishment. Sau, mai precis, din conflictul dintre contemporani şi extrem-contemporani, după cum susţinea Anne James Chaton, cel care se autointitulează „poet sonor“. Anne-James Chaton a condus mai multe publicaţii literare şi a publicat şase volume de versuri. E cunoscut mai ales datorită performance-ului şi evoluează adesea la festivaluri din Franţa sau din Europa. Printre altele, a colaborat şi cu muzicieni, cum ar fi trupa olandeză The Ex, cu chitaristul britanic Andy Moor şi cu artistul sonor Alva Noto din Germania. Anul trecut, împreună cu cei doi artişti a creat trio Décade. Lucrează şi ca artist vizual – lucrările sale care pornesc de la litera scrisă şi de la obiectele de scris au făcut obiectul mai multor expoziţii. Pentru el, vorba lui McLuhan, „The medium is the message“. Laurent Jarfer – ce