"Îmbracă-te şi hai să mergem. Am venit să te iau", îi spuse soţul (care-a murit în urmă cu 18 ani) soţiei sale, acum o doamnă distinsă, în vârstă de 84 de ani! Ea, care-l urma oriunde, fără să cârtească atunci când trăia, i-a replicat tăios: "Nu merg, Nicuşor. Nu vreau să merg. N-ai nici maşină, nu sunt pregătită, lasă-mă în pace!". El a insistat, a încercat să pluseze, să o convingă, dar ea a spus continuu şi hotârăt: "Nu merg, nu vreau să merg!". Aşa s-a trezit femeia din vis. Căci ea a visat că soţul venise "s-o ia!".
La trezire însă mintea a început să-i spună că era cazul să se pregătească de moarte. "Trebuia să plec de acasă, să-mi plătesc lumina. Şi, când mă îmbrăcam, am început să aud nişte gânduri care-mi spuneau: vezi, îmbracă-te frumos, ai grijă să fie curate toate lucrurile pe care le pui pe tine. Ai văzut că doamna J(vecina mea)..., care a murit recent pe stradă, era din cale afară de curată! Aşa să fii şi tu! Şi ce crezi că am făcut? M-am îmbrăcat cu toată grija, cum îmi spunea mintea. Şi-am plecat să plătesc lumina. Am mers cu tramvaiul doar o staţie, dar - la coborâre - vatmanul a închis uşa când încă nu coborâsem. Uşa m-a aruncat sub roţile tramvaiului cât ai clipi, iar lumea a început să ţipe, dar o mână m-a tras rapid de sub roţi", mi-a povestit femeia. Când ne-am întâlnit, trecuseră doar câteva zile de la producerea accidentului, şi doamna purta, încă, rănile fizice, dar - mai ales - uluirea cauzată de premoniţia pe care-o avusese în vis.
Acest vis premonitoriu dezvăluie cu limpezime că fiinţa umană funcţionează la două niveluri; unul conştient, altul...inconştient. Unul ghidat de minte şi altul ghidat de o parte mai profundă, pe care n-o putem percepe conştient, dar care "ştie" adevărul. Această parte profundă a fiinţei "ştie" ce se va întâmpla cu noi. Pentru că nu suntem conştienţi de ea, uneori ni se arată în vis (acolo u
