- Editorial - nr. 665 / 4 Noiembrie, 2010 Daca in privinta viitorului omenirii se vorbeste in termeni catastrofici, ca si cand pericolul ar veni din afara _ schimbari astrale, alte cataclisme, cu privire la soarta Europei, devenita si ea incerta, se are in vedere mai degraba cauze interne, din categoria "erorilor umane", adica lucruri ce se petrec de multa vreme si care in ultima perioada au luat amploare. De altfel, dupa cum decurg evenimentele, se pare ca, daca e sa fie, Europa risca sa dispara inaintea lumii, nu atat prin distrugeri de genul celor amintite, cat prin transformarea ei in cu totul altceva, adica intr-un continent al neeuropenilor. Minti luminate care ii descifreaza mersul involutiv vorbesc cu ingrijorare chiar de o sinucidere a europenilor, semn ca fenomenul a intrat in linie dreapta si este de o amploare deosebita. Motor al dezvoltarii civilizatiei mondiale secole de-a randul, europenii fac greseala predecesorilor sai persi, greci, romani etc., de a imbatrani, poate mai devreme si, ocupandu-se de toate, uita esentialul, si anume, acela de a-si asigura spatele in procesul evolutiei. De altfel, ce n-au descoperit europenii si cei proveniti din aceasta zona in ultimele 3-4 secole? De la masini la avioane, telefoane, televizoare, la comunicarea cu cosmosul, omitand in acelasi timp sa se ocupe de permanentizarea propriului filon biologic, care sa dea certitudinea ca Europa va fi de-a pururi a europenilor. Au gresit demografic fundamental, indeosebi de la jumatatea secolului trecut. Preocupandu-se de dezvoltarea nemaiintalnita a fortelor de productie, a stiintei si tehnologiei, au omis asigurarea fortei de munca din propria-i ograda, apeland la resursele umane ale altor continente, indeosebi din colonii, investitie care, pe termen scurt si mediu, s-a dovedit profitabila, dar catastrofala pe termen lung. Dupa ce s-au mai si batut in doua razboaie mond