Câţiva bătrâni din comuna Stăncuţa se tem că, dacă mâine ar ploua iar ei şi-ar încheia socotelile cu viaţa, rudele nici n-ar putea să-i scoată din curte ca să îi conducă pe ultimul drum. Asta pentru că o porţiune din strada lor este impracticabilă pe vreme rea, din cauza unor gropi neastupate de luni de zile.

Oamenii se plâng că uliţa a fost răvăşită de muncitorii care au montat o conductă de canalizare şi răvăşită a rămas de aproape un an, fiindcă nimeni nu s-a sinchisit să niveleze tranşeele de pământ cu câteva basculante de pietriş.

Din toată povestea asta, vestea bună ar fi că, în sfârşit, există comune în judeţul Brăila unde se montează conducte de canalizare. Ţăranii brăileni încep, aşadar, să intre în contact cu civilizaţia şi cu facilităţile ei, atât de banale în alte părţi ale lumii. Iată, însă, că modernizarea se încăpăţânează să vină cu un pas înainte şi doi paşi înapoi. Lucrările de mântuială şi depăşirea cu anii a termenelor de finalizare au căpătat, deja, statut de regulă în judeţul Brăila. Indiferent dacă eşti din municipiu sau din mediul rural, când auzi de o investiţie menită să ridice nivelul de trai al comunităţii ar trebui mai degrabă să te sperii decât să te bucuri. Au trăit-o pe pielea lor chercenii sau ceilalţi brăileni din cartierele Radu Negru, Brăiliţa sau Lacu Dulce, unde proiectul de extindere a canalizării oraşului s-a prelungit cu vreo trei ani peste termenul iniţial şi a fost musai ca noroaiele şi praful să-şi ia tributul de stres, înainte de binecuvântarea asfaltului. O trăiesc pe pielea lor locatarii de pe Griviţei, sătui deja de noroaiele ieşite din graficele nerespectate de firma care a pus mâna pe contractul de reabilitare a străzii lor. Despre fantomaticul proiect de modernizare a Bulevardului Dorobanţilor ce să mai spunem?! Asistăm neputincioşi la spectacolul grotesc al unor firme hămesite - paravan de poli