Cea de-a doua a venit în 1848, cu un vas turcesc, care a acostat în Portul Galaţi. Ultimele focare ne-au prins în plină epocă a comunismului, când se falsificau statistici şi numărul de morţi era ascuns. Au fost afectate în principal judeţele Tulcea şi Constanţa, dar viaţa pe litoral şi în Deltă palpita la fel ca şi înainte. Lumea îşi vedea mai departe de treabă, se organizau nunţi, botezuri, studenţii mergeau liniştiţi la mare.
În '77, epidemia a pornit de la Sulina
„Populaţia era mai puţin panicată decât acum un an cu gripa porcină. Tot ce îmi amintesc era că mă aflam în discotecă la mare cu colegii de la Medicină şi în loc să strigăm «Haut les mains!», cum era refrenul unei melodii, urlam în cor: «Holeraaa!», glumeşte medicul Victor Olsavszky, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în România. Asta se întâmpla în 1977. Epidemia pornise de la Sulina, de pe un vapor venit din Turcia. Patru marinari au fost salvaţi cu dificultate, iar o asistentă, care a participat la tratarea bolnavilor din Sulina, era să moară.
Pe atunci, la Ministerul Sănătăţii, secretar de stat şi responsabil cu politicile de prevenţie era medicul Ludovic Păun, acum în vârstă de 80 de ani. Abia se întorsese de la o specializare de boli infecţioase din India şi, pe când îşi despacheta geamantanul, a bătut la uşa lui adjunctul de ministru, Alexandru Calomfirescu. „M-a luat deoparte şi zice: «Hai să îţi spun ceva - o doctoriţă de la Constanţa m-a sunat şi zice că are holeră. Şi-a făcut o cultură din scaun şi cică îi este frică să spună. Pregăteşte-te şi hai să mergem!», m-a îndemnat el". Doctoriţa avusese dreptate. Făcuse holeră. Atunci au fost înregistrate în jur de 800 de cazuri. „Este posibil ca statistica raportată către organismele internaţionale să fi fost puţin diminuată. Unele erau publicate în «Muncitorul sanitar», se mai scria cât de cât şi despre asta", susţ
