Mai aveti oare timp pentru citit? Desi ma indoiesc de faptul ca grijile si incercarile zilei va lasa ragaz pentru lecturi, tocmai despre o carte mi-am propus sa scriu in acest articol. Nu inainte de a evoca una dintre cele mai frumoase icoane ale crestinatatii... Exista in Polonia, la manastirea din Czestochowa (sper sa fi scris corect acest nume), la doua ore de mers de Varsovia, o vestita icoana de stil bizantin, infatisind-o pe Maica Domnului. Tonurile icoanei sint plumburii, iar Bogurodzica (poate am gresit din nou) are chipul cenusiu, marcat adinc de lacrimi. Din cite am aflat, icoana a fost, intr-un rind, vandalizata si sfisiata de un fanatic, precum atitea alte opere de arta si de credinta. Straiul Maicii Domnului, o mantie, maphorion, e tot negru. Icoana e cunoscuta si invocata, fireste, ca Madona neagra. Stiam de Madona neagra din romanul lui Henryk Sienkiewicz, Potopul. Prin anii '70, a rulat si in Romania un film polonez dupa naratiunea marelui scriitor. In paranteza fie zis: primul roman notabil citit de mine a fost, am mai scris asta intr-un articol, Cavalerii teutoni (in poloneza, numele romanului e Purtatorii de cruce sau Cruciatii) de acelasi Henryk Sienkiewicz. Lectura acestui roman m-a marcat definitiv. Iar autorul (care a scris, va amintiti, poate, si Quo vadis!) a ramas unul dintre prozatorii mei preferati. In Potopul, manastirea Jasna Gora (unde e icoana Madonei Negre) este asediata de suedezi, care au invadat regatul Poloniei. Dar putinii si aprigii osteni condusi de agitatul Kmicic si zidurile manastirii rezista cu brio. In preajma zidirii din Jasna Gora (sau Czestochowa) se petrec lucruri uimitoare, spre groaza suedezilor. In consecinta, asediul invadatorilor nu are spor. Ce vad dusmanii in timpul lungului asediu? Iata un fragment din roman: "Printre stilpii aceia neobisnuiti si arcurile ploii, se zareau in rastimpuri zidurile amenintatoare al