Am în faţă un exemplar din Imposibila întoarcere, prima ediţie, cu o dedicaţie de la autor datată august 1971. Faptul mă duce cu gândul la împrejură rile în care a apărut această carte a lui Marin Preda.

Istoricul literar trebuie să le ia în considerare ca şi, de altfel, oricare cititor de astăzi al cărţii. Cine le ignoră nu cred că o va înţelege în toate semnificaţiile ei. Şi nici nu-şi va putea explica marele ecou pe care l-a avut în epocă. În mediile scriitoriceşti şi dincolo de ele, în publicul larg.

Împrejurările la care mă refer au fost generate de schimbarea bruscă a politicii culturale a partidului comunist, intervenită în vara lui 1971. Este anul în care apărea această carte a lui Marin Preda, cuprinzând eseuri şi articole publicate mai înainte prin reviste. Dar este şi anul în care apăreau sinistrele Teze din iulie ale lui N. Ceauşescu, pe neaşteptate, contrazicând tot cursul evoluţiei culturale de până atunci. Fuseseră câţiva ani de liberalizare benefică în spaţiul artelor, al literaturii, pornită de prin 1964- 1965 de regimul Dej, ca una din formele desovietizării. Ceauşescu a continuat o vreme ceea ce începuse predecesorul său, până când s-a văzut stăpân absolut pe putere. Incitat de revoluţia culturală chineză, dar mai ales îndemnat de propriile-i convingeri adânci, dictatorul s-a hotărât, în 1971, să schimbe linia de până atunci din cultură, revenind, cu un mic adaos de colorit naţional, la orientarea din anii ’50, la sloganuri care-i merseseră cândva la inimă. Tezele ne întorceau astfel la „spiritul patriotic, revoluţionar”, la combaterea „manifestărilor de cosmopolitism”, a „diferitelor mode artistice împrumutate din lumea capitalistă”, la respingerea misticismului, a idealismului, a estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri.

Apariţia intem