Agitaţie provocatoare în studioul televiziunii. E seara dinaintea moţiunii de cenzură, şi opoziţia se arată încrezătoare naţiunii obidite. "Mai avem nevoie de două voturi!", ne asigură guraliv liderul pesedist. Destui parlamentari din arcul puterii vor "defecta", nu-i nici o noutate, ne explică trufaşul invitat. Junele Ponta nu glumeşte deloc, pare stăpân pe situaţie, e şansa lui să dea lovitura. Să le dovedească alor săi că a crescut îndestul ca să-şi merite jilţul de preşedinte.
De partid, deocamdată. Că prea se îndoiesc atâţia vanghelioţi de calităţile, de capacitatea lui de a struni ditamai dihania politică. Vorbeşte cu înflăcărare, având grijă să presare ici-colo câte o "pocnitoare". Scânteile verbale au efect, prind întotdeauna la auditoriu, iar necoptul Victor se străduieşte să cucerească sticla. Când îşi încheie rolul, liniştindu-ne că alde Boc sunt deja demişi, în încăperea împopoţonată de sărbătoare apare "complicele" întru moţiune.
"Dacă mai era nevoie de două voturi, aflaţi că le-am găsit eu!", se fandoseşte lămuritor Crin. Vestea îl bucură definitiv pe colegul moţionist, care pleacă spre palatul de trandafiri, îmbătat de speranţe. Rămas singur în studio, şeful liberalilor se destăinuie îmbăţoşat naţiei, pregătită să ia cu asalt Bucureştiul ocupat de criza economică şi socială. Doi pedelişti i-au promis că vor vota moţiunea, şi cu astea două guvernul va fi izgonit. Contractul cu cetăţenii care i-au trimis în Parlament i-a determinat, pasămite, să răsucească spatele tovarăşilor din Modrogan.
Vasăzică, tot conştiinţa de ales al circumscripţiei va decide, nicidecum înregimentarea politică! Impetuosul Antonescu zâmbeşte păgubos, şi scena îmi aminteşte de noaptea electorală, de pomină, de an. Şi atunci, ca şi acum, grăbitul Geoană (un Ponta altfel), gătit cu haina brătienilor, s-a apucat să ţopăie înainte de soroc. Un entuzi
