Prima ediţie a Festivalului Filmului Rus a reuşit să acopere, într-o săptămînă (22-28 octombrie a.c.), peste cinci decenii din istoria uneia dintre cele mai importante cinematografii ale lumii. Evenimentul, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română, Uniunea Cineaştilor din România şi Studiourile Mosfilm, a prezentat bucureştenilor, în sălile Studio şi Eforie, o selecţie relevantă de 21 lungmetraje sovietice/ ruseşti din perioada 1958-2010. Acestora le-a fost adăugat un grupaj de scurtmetraje animate ruseşti, realizate între 1930-1970. Festivalul a fost însoţit, la Cinemateca Union, de o inedită expoziţie de desene semnate de unul dintre cei mai importanţi inovatori ai limbajului cinematografic, Serghei Eisenstein (1898-1948). Filmul de deschidere, Lăcaşul îngerului (2008) de Nikolay Dreyden, a fost proiectat în prezenţa tînărului său regizor. Din păcate, acesta a fost nevoit să asiste la unele defecţiuni tehnice cu care cinefilii bucureşteni sînt obişnuiţi. Însă nici filmul său nu a strălucit, în pofida expresivităţii actorilor, a frumuseţii imaginii (care n-a putut fi ascunsă de condiţiile precare de proiecţie) şi a siguranţei regizorale. Traseul moral al protagonistului (un fiu de preot cu talent la desen, care, după Revoluţia din Octombrie, este trimis de Comandamentul Sovietelor pe o mică insulă, teritoriu finlandez şi refugiu pentru clericii ruşi, cu misiunea de a asasina un înalt ofiţer) este previzibil, la fel ca şi relaţia sa cu copila care-i serveşte iniţial drept călăuză, iar estetismul filmului este datat. Programul festivalului a inclus filme clasice şi recente, de autor şi de gen, personale şi populare. N-au lipsit titluri cu care ne-a obişnuit Cinemateca, precumCopilăria lui Ivan (1962) şi Călăuza (1979) de Andrei Tarkovski,Un cuib de nobili (1969) de Andrei Koncealovski, Cătina roşie (19