Analizand Legea Educatiei, "de la firul ierbii", din perspectiva unui participant activ la procesul educational, putem identifica si puncte tari ale legii, cum ar fi ierarhizarea si raspunderea publica a universitatilor, abilitarea conducatorilor de doctorat si altele, dar si numeroase puncte slabe.

Pentru a fi corecti pana la capat, nu putem sa nu adaugam si doua calitati, anume decongestionarea programei analitice, prin lasarea la dispozitia profesorului a 25% din timpul alocat unei discipline, conform Art 56(5), precum si elaborarea portofoliului educational al elevului, in care sunt cuprinse rezultatele unor evaluari sumative efectuate la incheierea mai multor cicluri de studii (Art. 63 - 67).

Principala intampinare pe care am face-o legii la care ne referim ar fi ca, in multe locuri, ea pare a fi facuta de niste teoreticieni in stiintele educatiei, care nu prea au contact cu viata reala din spatele si din fata catedrei.

Fara a dezavua teoria - obisnuita adesea prezenta printre noi - credem ca nici invers, o teorie desprinsa de aplicarea ei practica, care modifica datele experimentale care nu-i convin, precum in celebra butada a lui Murphy, nu poate sa conduca la rezultate satisafactoare.

Axarea Curriculumului National pe cele opt competente-cheie (de comunicare in limba romana si intr-o limba de circulatie internationala, competente de baza de matematica, stiinte si tehnologie, competente digitale etc., conform Art. 58) are in ea ceva rigid si excesiv nivelator.

Exagerand putin, vom intreba cine oare se va mai preocupa sa citeasca poezie, daca tot ce se cere este de a putea intelege si comunica ceea ce auzim la televizor sau citim intr-un ziar?

Desi reprosul de mai sus este oarecum vag, din atitudinea incriminata decurg consecinte negative, care nu mai sunt deloc vagi. Includerea clasei a IX