Adrian Păunescu, azi trecut între umbre, a fost un poet magnetic prin curgerea uimitoare a versurilor sale, limpezi, simple şi puternice şi un om controversat, prin manifestările unei personalităţi intense, ades luată de apa tare a poeziei şi a unui sine vulcanic.

N-am trăit pe viu experienţa unui cenaclu dirijat de poet. Doar am ascultat câteva, la radio. Şi impresia era aceeaşi: sumbră, de o intensitate strivitoare. Dar ce se întâmpla acolo, cu adevăruri şi înflorituri, era viu şi prezent în folclorul, anecdotica urbană. Fapt: umplea stadioane, ridica lumea, o făcea să scandeze. "Trăiască România, trăiască tricolorul/ Trăiască Alma Venus, Măria-sa poporul" (Alma Venus s-a pierdut în timp), dar şi, în cadenţă: "Trăiască Ceauşescu, partidul şi poporul".

Şi ei credeau, cum n-ar fi crezut nici după ore de băgat în cap al celebrului program al partidului de creare a "«s.s.m.d.» şi înaintare a României spre comunism". Era debuşeu, divertisment, dar şi o propagandă pe care şi-ar fi dorit-o orice ocârmuire. Variaţiile, alternativele erau mai rare. Dar aceeaşi incandescenţă o întreţinea şi steaua muzicii iugoslave, Lepa Brena, în '84, pe stadionul de la Timişoara, cu "Zivela Jugoslavija". Şi acelaşi folclor urban zvonea că bănăţenii, care o adorau pe bosniaca Brena, făcuseră şi două versuri cam licenţioase, cu trimitere la cuplul prezidenţial: "Ceauşescu şi Elena/ Să o pupe-n fund pe Brena".

Însă în anii de la sfârşitul deceniului nouă al secolului trecut, exaltarea stadionului se topise în monotonia ucigătoare şi rigidă a "Antenei Cântării României", un spectacol itinerant, adânc programatic, trasmis cu sfinţenie la sfârşit de săptămână şi care mânca puţinele ore de program TV admise. De exasperare, veşnicul şi acelaşi folclor urban produsese zicerea rimată "Căţeluş cu părul creţ/ Poartă Antena prin judeţ", cu trimitere la poetul-dirijor, care, pe scenă