Între listele de aşteptare pentru un transplant de cord şi şansa la o viaţă normală după o astfel de intervenţie poate fi un drum scurt. Sau dimpotrivă. În ţara noastră, există două centre acreditate de stat unde se poate face transplant cardiac.

Transplantul de inimă implică mai multe etape, începând cu găsirea donatorului şi prelevarea inimii acestuia şi terminând cu intervenţia propriu-zisă. Donatorul este o persoană aflată în moarte cerebrală, iar pentru a i se preleva inima este nevoie de acordul rudelor sale.

„Acordul trebuie obţinut de la rudele de gradul I ale persoanei sau, în absenţa acestora, de la cea mai apropiată rudă", explică medicul Dan Luscalov, directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant.

Este nevoie de o foarte bună coordonare, ce implică prelevarea inimii şi transportul acesteia cât mai urgent la centrul unde se efectuează transplantul. Medicul Dan Luscalov spune că durata dintre prelevarea inimii şi transplant nu trebuie să fie mai mare de şase ore.

În ţara noastră, Ministerul Sănătăţii şi Agenţia Naţională de Transplant au acreditat două centre unde se poate face transplant de cord: Spitalul de Urgenţă „Floreasca" din Bucureşti (secţia de Chirurgie Cardiacă) şi Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş.

În România, sunt subvenţionate de stat atât transplantul propriu-zis, cât şi tratamentul cu unele medicamente care trebuie administrate tot restul vieţii după această operaţie.

Când este necesar transplantul

După transplant, Cristina se poate bucura de viaţă ca orice adolescent

Transplantul de cord este singura soluţie atunci când inima nu mai funcţionează corect, existând, din această cauză, risc de deces.

„Pacienţii cu boli cardiace cu evoluţie terminală, peste posibilităţile de tratament medicochirurgical clasic beneficiază de a