Adrian Paunescu a murit, insa poetul, apreciat de multi, hulit de altii, lasa in urma nu numai o opera literara impresionanta, nu numai aprecieri si controverse, ci si o adevarata mostenire sportiva.
Paunescu s-a apropiat de Universitatea Craiova la inceputul anilor '70. Apropiat al fostului ministru de externe, Stefan Andrei, inca din 1968, poetul a venit alaturi de acesta la Craiova inainte ca echipa sa castige primul titlu de campioana din istorie, in 1974.
Asa cum si-a trait toata viata, si contributia lui Paunescu la performantele Craiovei este discutata si discutabila. Unii fotbalisti de atunci, ca Sandu Boc, considera ca aceasta a fost esentiala, in vreme ce altii au apreciat doar faptul ca a fost langa echipa.
Mai mare sau mai mica, priceperea lui Paunescu la fotbal a fost probata chiar de Andrei, care a recunoscut ca se consulta deseori cu acesta in privinta jucatorilor si antrenorilor rulati de echipa, dar si asupra modalitatilor de pregatire a partidelor sau a perioadelor de cantonament.
Doua imnuri in istorie
In primavara anului 1980, mai exact in luna mai, Adrian Paunescu si Victor Socaciu au scris, "chiar pe gazonul de pe Giulesti" dupa cum marturiseste cantaretul, imnul Rapidului.
Peste ani, la sfarsitul deceniului 9, Paunescu a dat in judecata echipa din Giulesti deoarece un sponsor al gruparii a folosit melodia pentru o campanie publicitara, actiunea terminandu-se dupa ce patronul George Copos i-a promis despagubiri.
Legat pe viata de Universitatea Craiova, el a compus, in 1983, an in care celebra echipa a Stiintei juca semifinala Cupei UEFA cu Benfica, "Cantec pentru Oltenia", probabil cel mai frumos imn al unei echipe din tara noastra.
Am vazut acum citeva zile o emisiune in care au fost prezentate imagini din perioada Craiovei Maxi
