Născut în 1943 la Copăceni, în judeţul Bălţi (astăzi în Republica Moldova), Adrian Păunescu debutează ca poet în anul 1960, iar din 1968 devenit membru al Partidului Comunist Român. Sursa: ARHIVA EVZ
În anul 1973 a înfiinţat Cenaclul "Flacăra", transformat rapid într-un fenomen de masă. Timp de 12 ani, membrii Cenaclului au susţinut peste 1.600 de spectacole de muzică folk şi poezie, în faţa a mii de spectatori, cei mai mulţi tineri.
De pe la mijlocul anilor ’80 însă, relaţiile poetului cu regimul comunist de degradează. În 1983 a fost realizat filmul documentar de 70 de minute "Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi", care a fost interzis de autorităţi.
În 1985, în timpul unui concert al Cenaclului pe un stadion din Ploieşti, cinci tineri au murit călcaţi în picioare în urma unei busculade. Cenaclul Flacăra a fost interzis, iar numele lui Păunescu nu mai putea fi rostit pe posturile de radio şi de televiziune. La acea vreme, s-a speculat că acesta a fost doar un pretext, motivul real fiind teama lui Nicolae Ceauşescu de popularitatea în creştere a lui Păunescu în rândurile românilor. Tot în 1985, Partidul Comunist Român, al cărui membru era, l-a sancţionat cu vot de blam cu avertisment.
Scrisoare către Ceauşescu: "Să trăiţi, Măria Voastră!"
Relaţia lui Adrian Păunescu cu regimul comunist şi Nicolae Ceauşescu a fost una ambiguă şi a mers de la scrierea unor poeme în care elogia "geniul" conducătorului până la poezii critice.
De pildă, în poemul "Analfabeţilor" din 1979, Adrian Păunescu scria că "intelectualii nu sunt servitori", că "muzica nu e un microb" şi critica "fetişizarea lui Marx":
"V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate. (...)
V-am spus să vă astâmpăraţi
