Atât femeile, cât şi bărbaţii au probleme cu soacra, mai ales dacă stau în aceeaşi casă. Relaţia cu mama soţului este, de regulă, mai greu de gestionat decât cu cea a fetei. Sursa: SHUTTERSTOCK

Se spune că la căsătorie primeşti "la pachet" familia partenerului. Iar dacă ajungi să locuieşti cu soacra, există două posibilităţi: fie cazurile fericite şi rare în care membrii familiei se înţeleg, fie "lupta pentru supravieţuire". Posibilităţile sunt limitate.

Ori "înghiţi şi taci", ori îţi convingi partenerul să vă mutaţi. În caz contrar, se poate ajunge şi la divorţ.

"Îmi reproşa că sunt prea emancipată, ea fiind obişnuită să fie supusă"

Adina (38 de ani) a locuit o bună bucată de timp cu soacra, dar nu de la începutul căsătoriei.

După moartea socrului, a acceptat ca femeia să vină să locuiască cu ei, întrucât avuseseră o relaţie bună şi nu credea în miturile despre soacre.

Deşi, iniţial, aceasta s-a dovedit a fi un ajutor bun în gospodărie, atitudinea hiperprotectivă şi mentalitatea "învechită" au devenit incomode pentru noră.

"Soacra mea a fost obişnuită să se supună bărbatului, toată viaţa nu a făcut altceva decât să gătească, să spele, să calce, crezând că aceasta este menirea femeii. A început să-mi reproşeze, la început mai discret, ulterior direct, că sunt prea emancipată", povesteşte nora.

Modul în care se îmbrăca, locul de muncă, mediul de prieteni s-au numărat toate printre obiecţiile soacrei. "Puteam să mă împac cu mentalitatea, însă ceea ce m-a deranjat a fost atitudinea soţului, care devenise dependent iremediabil de mama lui şi lipsit de personalitate. Era obsedat că sunt împotriva mamei lui", îşi aminteşte Adina.

Între timp, Adina a rămas gravidă, perioadă în care "a încasat" şi prima lovitură din partea soţului, prima promisiune că nu va mai exista "o