"Sint optimist, simpatic si antipatic, nu obosesc niciodata, ma caracterizeaza ne-minciuna si ortogonalitatea, am si n-am prieteni si sint credincios". Il stiu de cind haul. Si il stiti si dumneavoastra: este una din figurile emblematice ale orasului. Un trotter caruia nu i-a scapat, in ultima jumatate de secol, nici un colt de urbe, nici un vernisaj, nici o lansare de carte, nici o reuniune culturala sau stiintifica, nici un eveniment monden de oarecare notorietate, nici o figura pitoreasca sau anodina, pe care blitz-ul lui sa nu le imortalizeze. In lumea scriitorilor, a artistilor se simte ca pestele-n apa, dar si lumea celor umili, a celor care nu cuvinta il fascineaza deopotriva. In mod sigur are cea mai mare colectie de fotografii din Iasi si, probabil, una dintre cele mai mari din tara. Intr-o dupa-amiaza de toamna portocalie, ne dam intilnire la "Bolta Rece", in gradina, sub bolta de vita cu struguri atirnind senzual si ademenitor. Doua barbi, la o masa, a mea tunsa scurt si cuprinzator, a dumnealui desfasurata patriarhal, cit cuprinde pieptul "de-arama". Cred ca, priviti din afara, eram destul de fotogenici, dar, din pacate, n-avea cine ne fotografia... Viata lui e un joc de lumini si umbre. "In liceu, zice, am fost arestat si exmatriculat. Asta era prin anii '50... Bateam mingea, cu baietii, pe strada si, din greseala, am spart un geam. Cum se mai intimpla... Doar ca sparsesem geamul unui reprezentant al clasei muncitoare, iar eu eram fiu de intelectual... burghez: tata era profesor si avea si-o sfoara de pamint, pe care nu vroia s-o treaca la «colectiva». S-a inscenat ca eu anume am spart geamul acelui amarit, din dispret pentru clasa muncitoare. Timpenii specifice epocii. De fapt, vroiau sa faca presiune asupra tatei si mai vroiau ceva: sa ma prinda de nas, sa le devin informator. Se aflase ca in liceu s-au pus pe roate niste «fratii» ale elevilor, care pr