ON-LINE

Rătăcirea e în firea lucrurilor. La fel mişcarea de ici, colo. Vînzoleala liberă aduce prosperitate, ştiinţă, pricepere. Chiar din vremea revoluţiei din 1989, printre cerinţele scrise pe foaia cu care s-au prezentat revoluţionarii urbei în faţa primului ministru de atunci, a fost deschiderea graniţelor şi să se dea slobod oamenilor să circule unde vor. În timpurile comunismului, în urbe au fost valuri de obsedaţi de rătăcirea ahasverică, interesaţi să apuce drumurile spre lumea largă. Prima dată evreii, pe urmă nemţii, mai apoi valahii rascieni. Localnicii spun că evreii s-au pregătit prin anii 50-60 pentru drumul spre Sion, aveau lăzi mari din scînduri de lemn asemănătoare geamantanelor recruţilor care se înrolau în armată. Diferenţa e că lăzile evreilor erau uriaşe, lăteţii erau bătuţi cu numeroase cuie din aur, în aşa fel încît să poată fi scos din ţară şi dus clandestin în Palestina. Aşa, cel puţin, se vorbea pe ascuns prin bătrînele cartiere Elisabetin, Josefin, Fabric. Timişorenii care au ocupat casele evreilor sionişti (cum li se spunea oficial celor cu bagajele făcute pentru emigrare) au scormonit sub pragul caselor unde se zvoneau că şi-ar fi ţinut odoarele de preţ (bijuterii, mărgele scumpe, aurării şi argintării) şi n-ar mai fi apucat să le ia cu ei sau, pur şi simplu, nu mai ştiau de existenţa lor acolo de pe vremea împăraţilor de la Viena. Mai apoi au urmat, prin anii 70, şvabii: alde Müller, alde Breier, alde Horst. În vremea aceea trebuia să te înarmezi cu multă răbdare că să poţi ieşi, stăteau la cozi pe la secţia paşapoarte la Securitate, erau daţi afară din partid, mutaţi la muncile de jos, puşi pe liber din funcţii, însă nimic nu-i putea opri să-şi dorească să-şi ia lumea-n cap. Ahasverii şvabi nu mai făceau nimic altceva, discutau despre asta de dimineaţa pînă seara, lărmuiau la birturile de prin cartierele istorice