"Să facem totul pentru ca oamenii să trăiască mai bine, mai demn, mai adevărat, mai frumos". Este mesajul lăsat de Adrian Păunescu în Cartea de Onoare a Casei de Cultură a Sindicatelor Zalău, la sfârşitul unui spectacol pe care poetul l-a avut în oraş, alături de Cenaclul "Flacăra", în 30 martie 1977.
Elena Ştefan, directorul de la acea vreme al Casei de Cultură a Sindicatelor, îşi aminteşte cu plăcere de vizitele şi spectacolele poetului. "Erau spectacole de suflet, cu săli arhipline. Chiar şi oficialii, care umpleau lojele de fiecare dată, se ridicau şi aplaudau în picioare", spune directorul. "Îmi amintesc o scenă superbă când, la un spectacol, dirijorul corului din Buciumi nu ştia ce să facă, dacă să cânte sau nu «Trăiască România Mare», un cântec care nu prea era voie să fie cântat atunci. Iar domnul Păunescu i-a spus să cânte cu încredere".
Elena Ştefan mai povesteşte cum, înainte de un spectacol, s-a dus la Adrian Păunescu şi i-a spus că o tânără - care avea să devină mai târziu vedeta muzicii populare Ileana Domuţa Mastan - ar vrea să cânte în acel spectacol, deşi nu era pe lista propusă de Inspectoratul pentru Cultură. Poetul a ascultat-o şi fără să ţină seama că nu era pe listă, a promovat-o în spectacol.
Despre Adrian Păunescu, ca om, Elena Ştefan spune că era "amabil, foarte abordabil, comunicativ. Era un titan".
Şi fostul mare voleibalist Mircea Tutovan are numai lucruri bune de povestit despre poet. El spune că, fără să îl cunoască, l-a ajutat să obţină o indemnizaţie de merit ca sportiv într-un moment în care avea foarte mare nevoie de aceştia bani. A fost nevoie doar de o scrisoare pe care soţia voleibalistului i-a trimis-o, fără să-i spună soţului, lui Adrian Păunescu, în care i-a povestit în 14 pagini situaţia fostului campion.
