Trecerea in nefiinta a poetului Adrian Paunescu ne dovedeste din nou, daca mai era cazul, ca valorile sunt recunoscute abia dupa ce ele devin parti ale eternitatii.

Neintelesi si deloc apreciati in timpul vietii, cei care au facut ceva bun pe lumea aceasta trebuie sa moara pentru a le fi recunoscute meritele.

Se pare ca moartea ramane singurul element capabil sa lege punti intre oameni, fie ca vorbim despre artisti, oameni de stiinta, sportivi sau jurnalisti, fie ca vorbim despre oameni simpli.

Multi dintre cei care au scris istorie si au demonstrat ca merita sa faca parte din ea au fost marginalizati si uitati de lume pana in ultima clipa, exact ca in cazul maestrului Giga Petrescu care murea de foame in casa, fara ca nimanui sa-i pese.

Totodata, putem aminti de Jean Constantin, care a fost plans doar cateva zile de la moarte, apoi absolut nimeni nu s-a mai ingrijit de mormantul sau.

Sa nu mai aducem in discutie faptul ca nu exista nici macar o cruce, in afara de cea de lemn care va putrezi, la capataiul actorului.

S-au facut remarcati cu adevarat si si-au pus in valoare calitatile pe care le-au primit in dar atunci cand au rasarit.

Au fost inzestrati cu ele pentru ca mai tarziu sa straluceasca pe cer, si nu pentru a le da ocazia celor din jur sa semene ura si dispret in dreptul lor. In viziunea unora, daca esti diferit inseamna ca te imbraci cu alte "haine" decat ceilalti.

Si tot in viziunea unora, valorile sunt incadrate la categoria "diferiti". Din nefericire, de cele mai multe ori, acest fapt va aduna in jurul oamenilor cu valoare o serie de opozanti in raport cu opiniile, gandurile, scrierile, actiunile, initiativele, principiile si dorintele lor.

Buni sau rai, acesti oameni s-au dedicat pe tot parcursul vietii unor cauze, mai mult sau mai putin important