Dacă cineva este bolnav sau poartă povara altei suferinţi a vieţii, a plânge, a ne lamenta, a ne supăra sau a pica nervos este uman, dar asta nu înseamnă că-i aduce măcar un strop de bine celui suferind. Aşa cum nu izbutim să găsim soluţii vindecătoare dintr-o stare de deprimare şi de stres, nu reuşim să-i transmitem energie vindecătoare unui om suferind, dintr-o stare de disperare.
Pentru un om care trece printr-o suferinţă grea sau printr-o situaţie neagră de viaţă este vital ca el să fie înconjurat de fiinţe care se pot ruga pentru el cu dragoste. Este vital pentru el să fie înconjurat de oameni cu mintea calmă, senină şi frumoasă, aşa încât rugăciunea lor să pătrundă în sferele nevăzute ale cerului, acolo unde îngerii şi alte fiinţe de lumină aud... şi pot interveni. Suferinţa creează o stare energetică, emoţională şi mentală, a cărei vibraţie este joasă, specifică lumii materiale şi percepţiilor pe care noi le avem în viaţa de zi cu zi. Pe de altă parte, îngerii şi chiar sfinţii există în dimensiuni vibratorii mult mai înalte, luminoase, puternice, dar foarte îndepărtate de... iadul suferinţei în care se scufundă uneori fiinţele. De aceea, conexiunea cu îngerii ajutători, cu sfinţii sau cu alte fiinţe de lumină ale cerului poate fi făcută prin iubire, credinţă, speranţă, prin puterea inimii care se roagă cu dragoste...
Un om disperat nu poate mângâia cât are nevoie să fie mângâiat. Un om nefericit, copleşit de frică sau de îngrijorare, de gânduri negre sau de temeri toxice este un om care are nevoie de ajutor. Tocmai de aceea suferinţa noastră nu poate mângâia şi ajuta pe acela aflat în suferinţă, chiar dacă pe moment ne determină să ne simţim fiinţe sensibile, pline de milă, compasiune sau frumuseţe. Neîndoielnic, oamenii toţi au în ei ceva frumos, oricâte motive am avea să credem că nu-i aşa. Neîndoielnic, fiecare dintre noi trece prin mo
