Premierul Emil Boc sfârşeşte ca într-o scenă Mosfilm: soldatul sovietic moare dramatic, în cel puţin cinci reluări artistice, şi ,când crezi că-i terminat, mai trage o rafală în cădere şi strigă uraaaa. Moare, dar nu se predă. Imaginea căderii în gol înţepeneşte pe ecran. Amploarea blocajului politic se vede acum, după decizia Curţii Constituţionale, în mici detalii. Nici guvernare în forţă, nici majoritate funcţională în parlament. Traian Băsescu se rezumă la constatarea: majoritatea actuală e toxică. Şi adaugă: opoziţia e şi mai toxică. Mai află ceva azi, după decizia Curţii: şi oamenii puşi acolo de el sunt toxici. FMI şi Comisia Europeană aşteaptă reforme şi acţiune rapidă. Soluţia?

Decizia Curţii Constitu-ţionale în cazul Legii educaţiei ne ajută să înţelegem mai bine o situaţie complexă, aparent fără ieşire. Vrea guvernul Boc să treacă o lege importantă, în acest caz educaţia, repede şi într-o anumită formă? Nu poate. Curtea îl trimite în parlament. Boc se execută. Ce află după un an? Că n-are, în parlament, o majoritate funcţională şi că opoziţia face legea. PSD şi PNL controlează comisiile şi biroul permanent. Opoziţia îşi impune amendamentele şi tot ea decide viteza de lucru asupra oricărei legi importante.

Mai vin apoi UNPR şi UDMR cu propriile pretenţii. Ba vrea Gabriel Oprea să salveze „Spiru Haret“, ba cere Marko Bela avantaje pentru minorităţi, considerate inacceptabile de majoritari. Ameninţă că, dacă nu primesc ce vor, ies de la guvernare. Sub presiunea opoziţiei şi sub şantajul propriilor parteneri de coaliţie, guvernul trebuie să cedeze, pe ici, pe colo, în punctele esenţiale. Se ajunge chiar pe culmile şantajului. Pedeliştii înşişi s-au obişnuit să susţină cabinetul Boc numai dacă primesc ceva la schimb: bani, funcţii sau contracte. Aşa arată majoritatea toxică.

Din marea reformă în educaţie se alege praful. Frustrat şi exaspera