Relaţia cu cultura franceză reprezintă, se ştie, unul dintre capitolele cele mai substanţiale ale culturii noastre moderne şi contemporane.

Nu-i de mirare că încă apar, din arhive şi biblioteci de la noi şi din Hexagon, descoperiri care fie pun în altă lumină cunoştinţele noastre de până acum, fie dezvăluie noi aspecte ale acestei relaţii fundamentale pentru dezvoltarea modernă a literaturii noastre.

Din această ultimă categorie face parte culegerea de folclor românesc realizată de Hubert Pernot în anul 1928, restituită de curând, într-o exemplară ediţie, de Constantin Eretescu. Uitată – din pricini pe care editorul le lămureşte în studiul care precede textul propriu-zis – în depozite muzeistice, apoi în biblioteci franceze, ea îi este semnalată lui Constantin Eretescu în anul 1983, de către cercetătoarea Marie-Rose Aurembou Simoni. Savantul român pune în ordine arhiva şi realizează, în acelaşi an, un nou catalog bilingv românfrancez. Din motive obscure, CNRS nu mai finanţează dactilografierea lui, astfel încât, până anul trecut, culegerea a rămas semnalată, dar, practic, necunoscută folcloriştilor români. Un destin aparte, care accentuează, prin nota lui subiectivă, particularităţile unei culegeri de folclor – vom vedea – ceva mai speciale.

Mai întâi, pentru că Hubert Pernot, cel care o realizează, nu este folclorist şi nu cunoaşte mai nimic despre cultura română, atunci când se decide să vină la Bucureşti pentru compilarea sa. Lingvist, elenist şi amic al lui Iorga, savantul era director al Muzeului Cuvântului şi Gestului, instituţie căreia încerca să îi dea un caracter enciclopedic, prin arhivarea tuturor limbilor vorbite în Europa. În 1925 (aflăm din studiul lui Constantin Eretescu, p. XII), face o călătorie în Turcia şi Grecia, în 1929, una în Cehoslovacia, revenind în Grecia în cursul aceluiaşi an. Criza economică mondia