Profesori, oameni de cultură din Bănie, iubitorii poeziei lui Adrian Păunescu îşi exprimă regretul faţă de dispariţia Bardului de la Bârca.

„Vestea încetării din viaţă a lui Adrian Păunescu m-a îndurerat profund. Este o pierdere pentru literatura noastră. A fost un poet cu totul şi cu totul remarcabil, prozator, eseist şi gazetar, iar peste toate, un mare patriot. Adrian păunescu a dat viaţă atâtor iniţiative şi mă gândesc la Cenaclul Flacăra de la tribuna căruia a lansat atâtea mesaje care purtau tricolorul nostru“, a mărturisit scriitorul Nicolae Andrei.

Viorica Ioviţă, fost profesor de limba şi literatură română la Colegiul Nţional Carol I: „L-am întâlnit în primul rând în literatură ca poet al unei generaţii strălucite, ca un poet romantic al unui secol ultrarealist, un poet al tuturor sentimentelor omeneşti. Ca om, l-am întâlnit ca invitat al elevilor şi corpului profesoral al Colegiului Carol I, a scris în paginile revistei acestui liceu şi, ultima dată, l-am întâlnit în februarie 2010, la ziua lui Marin Sorescu. Se vedea că poartă o apăsare teribilă a sufletului, dar, ca întotdeauna, despre un confrate a spus vorbe preţioase şi chiar într-un context în care altul nu s-ar fi putut abţine, n-a fost niciodată răzbunător. Sper să-l întâlnească tinerii noştri în manualele de literatură, căci atât viaţa şi opera lui merită să fie cunoscute. Suferinţele lui din păcate i-au dat un nimb aparte. Tristeţea lui mi se pare că este efigia unui creator excepţional, om al cetăţii care a făcut confesiuni lirice tensionate, agitate, energice, uneori ironice, frenetice, dar şi contemplative . L-am simţit întotdeauna ca fiind foarte singur. S-a exilat în propriul suflet. Acest exil a fost mai greu decât cel al confraţilor care au fugit din ţară ca să se poată realiza. În sigurarătatea lui a suferit de aceste ultra sentimente, titlul volumului de debut, pe care le-a ofe