În 2008, colecţia de carte „Diversitate etnoculturală în România“, editată de Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală din Cluj a lansat pe piaţă volumul – publicat iniţial în Ungaria, în 2003 – semnat de cercetătorii Mihály Zoltán Nagy şi Gábor Vincze Autonomişti şi centralişti. Enigmele unor decizii istorice. Transilvania de nord din septembrie 1944 pînă în martie 1945. Totalizînd un număr de 200 de pagini, cartea are o structură în oglindă, desfăşurîndu-se în primele 106 pagini ca un studiu al problemei anunţate de titlu şi punînd în rest la dispoziţia cititorilor o selecţie de 22 documente absolut necesare pentru reconstituirea discuţiilor pe tema statutului postbelic al Transilvaniei.

În forma ei actuală, cercetarea extinde o primă formă, tipărită la Miercurea Ciuc în 1999, sub un titlu care, tradus în română, vorbeşte despre:Iluzii şi decepţii. Capitole din istoria postbelică a maghiarilor din România.

De fapt, autorii îşi propun să investigheze ceea ce ei numesc „aşa-numita problemă aseparatismului“ într-un interval scurt de timp, de numai patru luni, însă încărcat de conţinut istoric: din septembrie 1944 pînă în martie 1945. Vocile pe seama cărora se încearcă reconstituirea aparţin experţilor români, maghiari şi sovietici. Dintru început, una dintre dificultăţile ce stau în calea unei estimări echilibrate a situaţiei din perioada ce separa încetarea operaţiunilor militare pe teritoriul Transilvaniei şi ziua instalării primului guvern dominat de prezenţa sovietică – cel de la 6 martie 1945, alcătuit de dr. Petru Groza (manualele îi spuneau „guvern democrat-popular“, în timp ce sinteza de Istoria democraţiilor populare a lui François Fejtö îl încadrează printre acestea) – este dezinteresul istoricilor români faţă de problematica minoritară. „Tratatele referitoare la istoria politică a României (şi nu a românilor!) de după 1944 (col