Pe 4 şi 5 noiembrie va avea loc la MNLR un ansamblu de manifestări – dezbateri, recitaluri de poezie, proiecţia unui film, un concert de jazz – dedicate celui mai important grup de poeţi germani din România din ultimii 15 ani ai regimului comunist, Aktionsgruppe Banat, după cum, probabil, l-a numit Horst Weber, redactor la Die Woche, Grupul de Acţiune Banat, aşa cum sună în „mult e dulce şi frumoasă/ limba ce-o vorbim“. Grup de poeţi, dar şi important grup disident, fapt care va genera un lung şir de anchete, percheziţii şi chiar arestări. După care, pentru toţi, a urmat exilul. Cunoscînd istoria acestui grup, putem înţelege mai bine şi opera, şi atitudinea publică a Hertei Müller. Cu acest prilej, se vor afla la Bucureşti şi vor participa la manifestări Gerhardt Csejka, cel care a sprijinit afirmarea grupului în Neue Literatur, excepţionala revistă bilingvă a scriitorilor germani din România, William Totok şi Gerhardt Ortinau. În afara celor amintiţi, din remarcabilul grup literar şi disident au mai făcut parte Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Anton Sterbling, Richard Wagner şi Ernest Wichner. Pe o parte din aceşti autori i-am cunoscut – cu unii dintre ei, drumurile literare, cîteodată şi politice, mi s-au intersectat. Ce va fi mîine şi poimîine – vom afla. Pînă atunci, aş lăsa însă amintirile să se desfăşoare. Îmi vor fi de ajutor şi la dezbaterile la care voi lua parte.
La începutul anilor optzeci, cînd deschideam ochii mai ferm către literatură, ştiam puţine despre tinerii poeţi germani din România. Ei erau activi în limba germană, dar se traducea puţin, un volum din cînd în cînd la Kriterion, cîte un grupaj în presa literară de limba română. Ca şi cum ar fi fost ţinuţi într-un fel de ghetou, să nu contamineze, probabil! Şocul cunoaşterii, dacă nu sună pretenţios, l-am avut la apariţia volumului Vînt potrivit pînă la tare
