Printre cele mai de succes poezii ale „bardului de la Bârca“ se numără „Repetabila povară“, poezie emoţionantă despre relaţia cu bătrânii noştri părinţi.

Citeşte şi:

Poetul arădean Iulian Petrescu a compus astăzi o poezie în memoria lui Adrian Păunescu

AUDIO/ VIDEO Adrian Păunescu a murit. Inima poetului a încetat să bată vineri, la ora 7.15

EXCLUSIV VIDEO Imagini de la ultima zi de naştere a poetului Adrian Păunescu

AUDIO Ascultaţi-l aici pe Adrian Păunescu de pe patul de spital

VIDEO/Doliu şi în lumea virtuală. Mesaje emoţionante pe Facebook pentru Adrian Păunescu

Scriitorul Mircea Pora: "Odele şi preaslăvirile lui Păunescu au fost fără limite pentru Nicolae Ceauşescu"

Adrian Păunescu a recitat prima oară „La adio!“, la Braşov, la 1 ianuarie 1983 / VIDEO

Citeşte primele versuri în memoria lui Adrian Păunescu. Lasă şi tu un mesaj!

Adrian Păunescu, în direct cu perfuzia

„Repetabila povară“

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând

Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,

Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc

De atâţia copii şi de-atât nenoroc

Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,

Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,

Care ştiu dureros ce e suta de lei.

De sunt tineri sau nu, după actele lor,

Nu contează deloc, ei albiră de dor

Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,

Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,

Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.

Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni

Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni