Vestea morţii celui cu care mărturiseşte că a avut o legătură de frăţie, i-a sfâşiat inima.

„Sunt şocat. Jumătate din mine a murit odată cu el. Mi s-a zguduit toată fiinţa. Nu mai am niciun reper în Univers. Am avut două şi au murit: mama şi Adrian Păunescu“, se confesează cu durere în suflet poetul, amintindu-şi că au fost ani buni în care „s-a legat o frăţie“ între ei.

Constantin Preda l-a cunoscut pe Adrian Păunescu, în adolescenţă, când căuta răspunsuri la întrebări despre viaţă, de spre moarte, despre ce este dincolo de noi. L-a invitat la lansarea primul său volum de versuri.

„Era prima ieşire în public după întâmplarea de la Ploieşti, când orice apariţie publică îi era urmărită pas cu pas. Am fost la Bucureşti şi l-am luat în satul meu natal, Damian, pe Valea Dunării. Mă putea paşte puşcăria, dar era unul din modelele mele în viaţă, în poezie. Publicasem primul volum de versuri «Fiecare cu steaua lui». Ni s-au alăturat atunci Tudor Gheorghe, Ovidiu Ghidirmic, Mircea Moisa, Dan Lupescu şi mulţi alţii“, povesteşte Constantin Preda.