- Diverse - nr. 667 / 6 Noiembrie, 2010 Cand doctorul Bradisteanu anunta, la ora 7 si 15 minute a zilei de 5 noiembrie, ca obosita inima a marelui poet roman Adrian Paunescu a incetat sa mai bata, dupa atatea opriri si boli necrutatoare, ceva se prabusea, cu zgomot asurzitor, in aceasta lume. Cel care, si de pe patul de spital, isi strangea in brate tara si neamul, deruland clipele dimensiunii unei vieti, sfatuindu-ne: "Purtati-va de grija, fratii mei,/ Paziti-va, si inima, si gandul", pleca neimpacat din aceasta lume, pleca trist din aceasta viata, murmurand "Si, totusi, vine toamna". Pe cel care a dus, intr-adevar, metafora pe culmi neatinse, prin talentul lui exploziv, pe marele om de cultura, pe formatorul de generatie, inalta constiinta nationala, pe cel care spunea "Eu vad poezia ca viata", pe poetul-cetatean si mare roman, mare patriot, mare personalitate cu o forta fantastica, il auzim de dincolo rostind: "Cine are parinti, pe pamant nu in gand,/ Mai aude si-n somn ochii lumii plangand". Prin lumea asta, care, "De-o vecie-i zguduita de plans", poetul militant, voce unica, voce critica, mare iubitor de tara, neam si limba, in Romania aceasta "sub grele ministere de finanturi", "sub biruinta birurilor grele", poetul ne-a lasat mostenire opera: "Ultrasentimente", "Mieii primi", "Istoria unei secunde", "Fantana somnambula", "Pamantul deocamdata", "Repetabila povara", "Iubiti-va pe tunuri", "Manifest pentru sanatatea pamantului", "De la Barca la Viena si inapoi", "Viata mea e un roman", "Intr-adevar", "Locuri comune", "Deromanizarea Romaniei", "Doamne, ocroteste-i pe romani", "Inca viu", "Vinovat de iubire" etc. Si tot Adrian Pauneascu ne-a lasat poemul "Analfabetilor", uluitor protest pentru acele timpuri! Prin "statul-spital", in care "pe pamantul de cruci numai om sa nu fii", aceasta "Repetabila povara" a omului poate putini au inteles-o. Talent extraor