Cel mai prolific poet, cu peste 50 de volume publicate, Păunescu e un caz aparte în literatura română. Gazetar şi personalitate controversată, poetul ar merita reevaluat, spun criticii. Sursa: EVZ

Debutul lui Adrian Păunescu cu volumul «Mieii primi» (de fapt debutul editorial a avut loc în anul precedent, 1965, cu «Ultrasentimente » - n.r.) a fost formidabil, după Nichita Stănescu era considerat a doua revelaţie a literaturii române contemporane", spune Mircea Dinescu despre valoarea literară a poetului Păunescu. De altfel, lumea literară - creatori şi critici - este unanimă în a aprecia valoarea operei păunesciene, în special poeziile scrise în anii ’70- ’80.

Marin Sorescu aprecia, în 1972, după apariţia volumului "Istoria unei secunde", modul păunescian "în care îmbină liricul cu polemicul; poezia sa este o poezie de atitudine, în primul rând; atitudine făţişă; am putea spune pledoarie - şi în focul demonstraţiei zăreşti şi colţii, şi lacrimile; când Adrian Păunescu îşi arată colţii, e un autor de pradă: inerţia, vechi apucături, îndărătnici şi sfătuitori de ocazie sunt sfâşiaţi în largi hiperbole, făcuţi cu miere şi oţet şi puşi pe munţi la uscat, în priveliştea lumii (...)."

Poetul care a învins critica

Greu de încadrat în canoanele clasice ale poeziei moderne, Păunescu a dat de furcă criticilor, care i-au semnalat nonconformismul literar, dar i-au recunoscut valoarea.

"I se reproşa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însuşirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfăţul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să-i recomande tânărului foarte talentat mai multă claritate, ordine şi, bineînţeles, precizie. (…) S-a întâmplat că Adrian Păunescu nu a devenit, după prescripţiile cr