. Este un debut dublu, un film la patru mâini (coregizoare este Melissa de Raaf). Primul lucru care ne interesează aici este trecerea celui mai cunoscut scenarist al noului val, Răzvan Rădulescu, la condiţia de regizor. El însuşi mărturisea, recent, la anunţarea palmaresului de la TIFF, că îşi dorea premiul pentru regie, dar lumea nu-l uită ca scenarist. Actriţa din rolul titular a fost şi ea premiată, iar filmul a circulat deja pe la câteva festivaluri, fiind pretutindeni remarcat şi apreciat. Fără exagerare, în altă ordine de idei, am putea considera „Felicia, înainte de toate” drept filmul cel mai relevant pentru condiţia femeii de astăzi. Felicia apare aici în câteva din cele mai sugestive situaţii de viaţă pentru o tânără femeie care a părăsit România. S-a căsătorit la Amsterdam, are un loc de muncă stabil. Are şi un fiu, pe Mark, dintr-o căsătorie eşuată. Are părinţi la Bucureşti, de care tocmai se desparte. Ratează avionul spre Amsterdam şi este obligată să rezolve situaţia băieţelului ei, pe care urma să-l ia dintr-o tabără şi să-l aducă acasă. Îl sună pe fostul soţ spre a face el lucrul acesta. Felicia mai rămâne o noapte la Bucureşti. Povestea pare pe cât de simplă, pe atât de banală. Şi totuşi, niciun alt film românesc din ultimii ani nu a radiografiat cu atâta fineţe pendularea unui individ între spaţiul natal şi noua sa locuinţă europeană, planetară. Filmul mai are o calitate, care şi ea ţine de regizor, dar cu deosebire de actorii foarte bine aleşi şi, mai ales, de şansa de a avea o asemenea interpretă precum Ozana Oancea. Personajul ei are toate datele - să spun aşa - unui emblematic personaj feminin de actualitate. Bănuiesc, de aceea, că succesul la public va fi garantat atât în ţară, cât şi printre români aflaţi în diverse locuri din lume, la muncă, provizoriu sau demult stabiliţi în alte ţări, continuând să aibă legături afective cu ţara