Adrian Păunescu a pledat pentru democratizarea vieţii literare şi pentru studii în străinătate.
Între 1966-1968, Adrian Păunescu a condus organizaţia UTC a Uniunii Scriitorilor. Dacă nu toţi scriitorii şi artiştii au fost membri de partid, până la vârsta de 35 de ani toţi ceilalţi membri ai uniunilor de creaţie din România socialistă erau utecişti.
În atmosfera entuziastă a primăverii lui 1968, datorată declaraţiile lui Nicolae Ceauşescu de reabilitare a lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi "reconsiderării" maeştrilor vieţii artistice şi literare ostracizaţi sau condamnaţi în epoca stalinistă, Adrian Păunescu a iniţiat o întâlnire a reprezentanţilor tinerilor scriitori cu Ion Iliescu, prim-secretarul CC al UTC. "Am stat vreo opt ore, de la patru după-amiază, până după ora douăsprezece noaptea; i-am ascultat pe toţi, i-a povestit Ion Iliescu lui Vladimir Tismăneanu despre acel moment. Au venit nu numai tinerii, membrii organizaţiei de tineret, ci de trei ori numărul acestora, sala de la Uniunea Scriitorilor fiind arhiplină. A participat toată conducerea Uniunii Scriitorilor - Zaharia Stancu, Jebeleanu, Marin Preda, Ivasiuc, Dimov, Breban etc. - lume foarte multă - plus tinerii, propriu-zis: Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Ţepeneag, Ivănceanu şi alţii. A fost o descărcare, un prilej pentru ei să-şi exprime nemulţumirile - faptul că nu erau publicaţi, că nu aveau acces la reviste literare, la edituri ş.a.m.d. Ca şi în viaţa politică, unii dintre conducătorii acestor publicaţii - cu merite incontestabile, de altfel - păreau a se fi «eternizat» în aceste poziţii şi acordau mai puţin spaţiu creaţiei tinerilor. Asta revendicau ei, tinerii creatori".
Ecourile iniţiativei lui Adrian Păunescu nu s-au lăsat aşteptate. Precauţi, înalţii activişti culturali au interzis publicarea a 12 dintre scriitorii ce-şi spuseseră păsul în şedinţa cu Ion Ilie
