Un fenomen greu de anticipat in urma cu doar cativa ani ia amploare in Bucuresti si in marile orase: targurile taranesti.
Prilejuite de sarbatorile religioase sau, pur si simplu, de nevoia orasenilor de a se aproviziona cu produse alimentare "de la mama de acasa" ori cu articole mestesugaresti si de artizanat, targurile au intrat in peisajul urban ca o replica autohtona la raspandirea fara masura a hypermarketurilor transnationale. Vorbind strict de alimente (targuri de mestesuguri au mai fost si in alte timpuri), consumatorul roman este tot mai constient ca se afla pe o uriasa scena, pe care se confrunta gigantul standardizat "fast food", cu exigentul si selectivul "slow food". Mancare rapida, plina de E-uri si pregatita de roboti, contra mancare "inceata", pregatita la "focul" domol al naturii, dupa metode traditionale. Acestea sunt, in mare, alternativele vremurilor din urma, de care s-au atasat in special bucurestenii.
"Turturii" traditiei
Sarbatoarea Sfantului Dumitru, patronul spiritual al Bucurestiului, a transformat metropola damboviteana intr-un adevarat magnet pentru micii producatori agricoli, mestesugari, lemnari, cioplitori, iconari, artizani si ceramisti din toata tara.
Rapsozii Galu Voicu si Gratiana Pop Nu mai putin de cinci spatii centrale au gazduit peste 200 de producatori, asociatii ale micilor fermieri, artisti ai lemnului, olari, bucatari, artizani de turta dulce si sapun de tara, mesteri ai muraturilor, ai dulcetii de ardei iute si piper alb, ai ghiudemului si tobei de Murighiol, ca si brutari si cocatori moroseni, bistriteni, bihoreni si bucovineni.
La Muzeul Satului am intalnit cea mai exigenta selectie, o panorama antrenanta a civilizatiei rurale, vazuta prin "turturii traditiei", cum spunea un batran iconar. Pe scena centrala, o formatie de aromani din Metsovo, Grecia, isi jeleste amarul s
