In urma cu cateva luni, cand am deschis in "Formula AS" "dosarul verde" al intoarcerii spre natura, n-am crezut ca mesajul nostru raspunde unei realitati existente deja in Romania: plecarea la tara. Abandonarea orasului in favoarea vietii rurale. Un gest curajos, dar care inseamna un pas mai aproape de verde, de liniste, de aer curat, de regasire de sine. Un pas mai aproape de fericire. Dovada, textul pe care le publicam
Este din nou octombrie. Se implineste un an de cand am incarcat, intr-o mare masina, mobila, hainele si multe alte lucruri si amintiri stranse in 22 de ani de casatorie, intr-un apartament de 4 camere. Apartament bine amplasat, langa piata, parc, metrou si hipermarket. Luasem hotararea de a ma muta din Bucuresti. Unde? Intr-un sat, la 15 km de oras.
Era anul 1999, tot toamna, si impreuna cu o alta familie, ne hotarasem sa ne cumparam o parcela de pamant in vederea construirii unei case. Nu aveam toti banii, ne-am mai imprumutat, si astfel am devenit proprietari pe o suprafata de 950 m2. Aveam de ales intre mai multe parcele, dar un nuc mare, cu trei ramuri groase, m-a facut sa aleg suprafata de teren pe care se afla. Si noi eram tot trei: eu, sotul si fiica mea. O familie fericita.
De atunci, a trecut un an si in satul nostru casele cu vita de vie au disparut, lasand locul unui cartier elegant de vile, printre care se afla si o casuta care este a noastra.
Un musafir adoptat Mica, intima, functionala, dar si cu defecte, noi neavand banii vecinilor nostri pentru ingineri constructori sau arhitecti.
Plecasem din oras din mai multe motive. Primul era ca aveam mari probleme de sanatate: ameteli, oboseala cronica, frica de a mai iesi din casa si de a mai merge la serviciu, care s-au transformat in atacuri de panica, cu puls 130 si solicitarea serviciului de Urgenta. In plus, pe terasa blocului de vis-a-vis se instalas
