Ca de fiecare data cand moare o personalitate, toti ne intrecem in omagii. Brusc, ne amintim ca a fost un om bun si ca a facut multe fapte demne de renumele sau. Scuturam cartile de praf si ni le punem la inima, sensibili la ceea ce nu am simtit cand el era in viata.

Volumele lui Paunescu se vor cumpara de-acum inainte ca painea calda. Poate ca vanzarile vor atinge cam aceleasi dimensiuni precum acelea din timpul comunismului, atunci cand se vindeau pe sub mana, fiind o adevarata "marfa de contrabanda". Odata cu ziarele, vom cumpara CD-uri, editii speciale si postere cu Adrian Paunescu.

Prin metroul bucurestean, deja au inceput sa apara oameni care stau cu cate o carte veche in fata, bineinteles, un volum de poezii paunesciene. Scoase de prin cotloanele ascunse ale bibliotecilor, volumele lui de versuri sunt reinviate acum de moartea artistului.

Vor aparea, probabil, si biografii ale lui Paunescu. Copiii lui vor scoate de prin sertare carti nepublicate inca. Adversarii sai incrancenati isi vor opri tiradele si vor pleca ochii in pamant, in memoria celui disparut.

Scormonim usor prin amintire si vedem ca poetul a facut multe lucruri bune. In sport, in literatura si chiar in politica. Nu a fost ferit nici de lucruri care acum nu trebuie mentionate. Insa nu exista om care sa le aiba pe toate bune.

Chiar si suporterii cei mai rai din peluzele stadioanelor ii regreta disparitia. Lor le-a compus imnurile echipelor Rapid si Universitatea Craiova. El l-a readus pe Hagi la echipa nationala.

Dar acum se vor trezi multi iubitori de literatura care, probabil, il vor ridica alaturi de Eminescu si Arghezi, in galeria celor mai mari poeti romani. Nu este acolo, dar nici prea departe nu este.

Moartea lui resusciteaza tirajele ziarelor si audientele televiziunilor. In aceste timpuri, influentate atat