Ne place cand o personalitate pleaca dintre noi, sa ne grabim a-i pune peste cruce si sentinta noastra. Cu cat dimensiunile omului sunt mai complexe, cu cat ele imbina mai vartos arta si politica, trecutul si prezentul, intr-un mod nu usor de inteles, cu atat devenim si noi mai radicali in evaluare.
"Cel mai mare poet de la Eminescu incoace", "Mortul invingator", o voce critica, asa cum spunea Ion Iliescu, "pe nedrepet considerata cantaret la curtea lui Ceausescu".
Exista o dogma bine impamantenita ca despre morti nu "se face" a spune lucruri indecente. Daca adevarul mai poate fi inca cernut, daca pentru o suma importanta a celor de langa noi el inca mai reprezinta acelasi lucru, atunci trebuie sa avem puterea sa pastram memoria celor care ne parasesc, pe cat posibil, in adevarul ei. Cum va ramane Adrian Paunescu in memoria poporului roman? Asa cum vom putea si vom stii sa il pastram.
Pana sa ajungem la Paunescu avem acum a privi spectacolul pe care urmasii sai il fac in jurul mortii sale. Nu stiu daca lui Paunescu i-ar fi placut sau nu, dar show-ul televiziunilor de stiri si al unei bune parti a presei romanesti poarta marca inregistrata a cenaclurilor Flacara.
Acest LAUDATIO desantat este pentru unii greu de digerat. Nu mai exista masura in a preaslavi si elogia latura umana, spirituala si genialitatea lui Adrian Paunescu. Corneliu Vadim Tudor a fost la un pas sa spuna ca regimul lui Traian Basescu i-a infrant inima "fratelui lui Adrian Paunescu".
Adrian Paunescu i-a inchinat ode lui Nicolae Ceausescu. "Sa traiti, Maria Voastra!" - astfel s-a raportat poetul si artistul si publicistul Paunescu fata de dictatorul Ceausescu. Insa nu poeziile si articolele si scrisorile elogioase ale lui Paunescu la adresa lui Ceausescu au facut cel mai mare rau, ci fenomenul si spectacolul indecent al lui Adrian Paunescu in
