Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni Prin Cruce si Înviere Iisus Hristos ne-a izbavit din robia mortii si a diavolului. Dar, odata izbaviti si dezlegati de acest blestem al mortii vesnice, ne-a crescut si responsabilitatea de aparare prin propria noastra vointa, ca a unora înzestrati cu liberul arbitru: "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine" (Matei 16.24) - de ispitele diavolului, care este gata permanent spre a ne ispiti; de aceea, avem îndemnul scris: "Neîncetat va rugati" (I Tesaloniceni 5.17) si "Privegheati si va rugati sa nu cadeti în ispita" (Marcu 14.38). Pe de alta parte, învatatura filocalica a
Sfintilor Parinti (numiti si "neptici" sau "trezvitori", adica îndemnatori si practicanti ai nevointelor ascetice) ne spune ca diavolul se dezlantuie cu toata forta întunericului, "cautând pe cine sa înghita"; când silinta noastra în rugaciune nu împlineste masura izbândei, avem arma de temut, Cinstita Cruce: "Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta ai dat-o noua!" (Slujba Utreniei, Glasul 8). A purta crucea în suflet, în inima, în minte, în vointa înseamna a fi cu Hristos: "Însemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale Doamne" (Psalmi 4.6). Crucea ne pecetluieste prin botez si lupta: "Fa-l Doamne vrednic ostas pâna la sfârsit" (din slujba Sfântului Botez). Aici vedem clar ca puterile întunericului pândesc sufletul sa-l îngenuncheze: "Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la înaltime" (Psalmi 55.2). Dar când rugaciunea biruie puterile întunericului la nivel inteligibil si prin paza mintii si trezvia atentiei, satana nu se lasa învins, el urmeaza sa-l lupte pe crestin prin trup. Si, astfel, ispiteste imaginatia, cautând sa însele ratiunea firii omenesti, pentru a dezlantui în noi poftele patimilor de tot felul. Nu ne referim aici la pacate grosolane, ci la pofta, la gând, la întinarea mintii: "Eu însa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a
