Cred ca este de datoria celor care au reusit singuri, prin forte proprii si vointa aproape supraumana sa obtina o victorie in lupta cu boala, sa spuna si altora, sa-si povesteasca experienta si sa-i determine si pe altii, aflati acum in aceeasi situatie, sa devina invingatori.
Am pornit la lupta fara arme. A fost o lupta extrem de grea, de dura, cu multe hopuri si obstacole dar am reusit. Orice medic onest poate confirma ca este mult mai usor sa lucreze cu o suta de pacienti decat cu propria persoana.
Ajutorul iti poate veni pe neasteptate, dinafara, de la cine sau de unde nici nu te astepti, sub forma unei intrebari ori a unei remarci nu prea magulitoare, dintr-un gest, o privire sau articol de ziar. Principalul e sa sa prinzi acel moment, sa accepti ca ceva rau se intampla cu tine si sa constientizezi ca trebuie sa schimbi ceva in tine si in jurul tau ca sa traiesti sanatos si decent, ca un om normal.
Renunta la antidepresive!
Gandeste-te ca poti ajunge dependent de acele medicamente care fac atat de mult rau in organism prin efectele secundare pe care le au. Mai bine bea un ceai, de sunatoare sau de busuioc, fa un dus cald, mananca un mar sau priveste de la fereastra ta copacul de peste drum.
Controleaza-ti gandurile si incearca sa renunti la cele care iti fac rau. Fa curatenie in capul tau exact cum ai face intr-o casa. E greu, e foarte greu, dar nu imposibil. Oricum, viata nu e chiar atat de roz cum ai crezut la un moment, dar nici asa de neagra incat sa merite suferinta ta.
Analizeaza-ti prietenii cat de lucid poti si daca e cazul renunta la cei care involuntar si nu constient, nu ca asa vor ei, iti fac rau, iti mentin starea de disconfort si asta pentru ca nu stiu sau nu pot sa fie altfel.
Accepta-te asa cum esti, iubeste-te tu ca sa te accepte si sa te iubeasca si cei din jurul
