Desi dinspre mama am si origini maghiare (pe langa sarba, croata si austrieca), Banatul multietnic si multicultural in care m-am nascut si format pana la varsta de 30 de ani, scutit de animozitati interetnice datorita unei istorii mai calme decat Ardealul, m-a scutit si pe mine de prejudecati.
De fapt, am fost educat in spiritul a ceea ce inseamna "fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala". Dupa cum spune si astazi la Constitutie. Nu o data insa, parasind mediul acela, m-am confruntat cu cele mai primitive sau ipocrite preconceptii, in special cu cele cu referire directa la etnicitate si nu neaparat dinspre adeseori neavenit frustrata majoritate romaneasca.
In mai bine de douazeci de ani de activitate politica, UDMR a utilizat toate instrumentele ipocriziei pentru a-si vedea interesele promovate la nivel de legislatie nationala.
Pornind de la fals invocatele greseli de traducere si pana la talmacirile in note personale ale legislatiei europene, cand era vorba despre autonomia etnica sau de la reinterpretarea istoriei cu arborari de drapele ale unei Ungarii revolute si pana la marsurile unor militii nationaliste mascate in ONG-uri, sporovaiala asupra diversitatatii etnice si culturale a insemnat pentru UDMR tot atatea forme de a castiga privilegii fata de celelalte etnii, legate de limba, programe scolare, scoli si universitati. In fapt, tot atatea masti pentru cate demonstratii ale unei mentalitati captive in lumea discriminarii.
Nu mai putin ipocrita s-a arata UDMR recent, prin vocea unuia dintre cei mai apreciati oameni politici maghiari, dupa anuntul respingerii drept neconstitutionala a Legii Educatiei:
"In mod cert, cel care a facut diferenta la votul Curtii Constitutionale a fost un jud
