După 10 ani şi trei albume foarte apreciate de specialişti, Luna Amară rămâne o formaţie de 200 de spectatori pe spectacol. Nu-i difuzează nici MTV, că nu-s comerciali, nici Rock FM, că nu-s clasici.

Concertul începe din scurt, la 22.25, cu cinci minute înainte de ora anunţată. Subsolul clubului Mojo e chiar ceea ce trebuia să fie de când a fost construit - un Purgatoriu "underground", sălăşluit nu de oameni, ci de umbre. Deasupra, unde intră lumina deafară, se face karaoke pe muzică italiană, iar o tânără îşi serbează ziua. Ard lumânări decorative, băieţii au tunsori trendy, iar fetele poartă fuste mulate şi balerini şic.

Dedesubt, trupuri cu solzi şi cozi de şopârlă se înghesuie unele peste altele, lipindu- se de scenă. Pielea lor absoarbe fumul de ţigară, iar transpiraţia are o culoare albastră. Luna Amară e a doua oară luna aceasta la Bucureşti şi e al 57-lea concert pe 2010.

Prestaţie de 1.000 de euro

Am numărat o sută de plătitori la concertul din subsol, dar, cu câţi s-au mai strâns după primele două-trei piese, am rotunjit la 150. La 15 lei biletul, ar ieşi fix 526 de euro încasările clubului, poate 1.000 de euro cu tot cu berea vândută. E toată reţeta uneia dintre cele mai valoroase trupe româneşti ale acestui moment, în care s-au gândit să amintească public faptul că există de 10 ani. "250 de oameni e numărul mediu de spectatori pe care îi avem la un concert", spune Mihnea Blidariu, care e în acelaşi timp vocalist, chitarist, trompetist, impresar şi producător al formaţiei.

Trec în fiecare an cam prin 25-30 de oraşe, deci tot publicul lor nu depăşeşte 6.000-7.000 de oameni. Atât e piaţa de rock a României sau atâţia consumatori merită Luna Amară? "Nu ne deranjează că nu cântăm în faţa a 10.000 de oameni. Astă vară am cântat în faţa a 16 oameni la Piteşti, într-un club. Era vară, toţi erau plecaţi din