Achiziţionarea unei locuinţe atrage după sine cheltuieli care cresc preţul cu câteva mii de euro. Cu cât locuinţa este mai scumpă, cu atât sumele pe care trebuie să le daţi vor fi mai mari.

Cele mai multe dintre aceste sume sunt achitate la notariat, însă de acolo sunt direcţionate mai departe către alte instituţii de stat. Taxele notariale cuprind patru tipuri de plăţi: impozitul aplicat preţului cunoscut ca impozit pe venit, tariful de carte funciară, onorariul notarial şi taxa pe valoarea adăugată (TVA). Una dintre acestea reprezintă onorariul notarului, în vreme ce restul sunt taxe datorate bugetului local, bugetului de stat sau Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Imediat ce a încasat toate sumele, notarul este obligat să le redistribuie către beneficiari.

IMPOZITUL PE VENIT

Pentru orice fel de înstrăinare a unui imobil se percepe impozit pe venit, indifrent că este vorba de vânzare, schimb, contract de întreţinere, rentă viageră, dare în plată sau aport în natură la capitalul social al unei societăţi. Aceeaşi regulă se aplică şi donaţiilor între persoane care nu sunt rude până la gradul trei. Suma datorată este plătită către notar şi virată ulterior în contul bugetului de stat.

Potrivit prevederilor Codului Fiscal, impozitul pe venit, în cazul nostru, pe preţul imobilului, se calculează în funcţie de data dobândirii locuinţei în două moduri. Pentru imobilele dobândite în urmă cu până la trei ani la data înstrăinării, impozitul este de 3%, dar numai pentru preţuri care nu depăşesc 200.000 de lei. Pentru preţuri mai mari impozitul este de 6.000 de lei plus 2% din ceea ce depăşeşte 200.000 de lei.

În cazul imobilelor dobândite în urmă cu mai mult de trei ani de la data înstrăinării, impozitul este de 2% pentru sume care nu depăşesc 200.000 de lei. Pentru restul cazurilor se percepe un impozit în