Stralucita interpreta de muzica lirica, a atras atentia lumii mai putin prin performantele vocii ei, decat prin nefericita poveste de dragoste pe care a trait-o cu Nicu Ceausescu, cel mai mic dintre fiii fostului dictator al Romaniei. Hartuita si neinteleasa de presa, Daniela Vladescu a tras porti grele peste povestea ei de iubire, dedicandu-si viata muzicii.
- Sunteti una dintre cele mai indragite soprane ale Romaniei, cu multe aparitii pe scena si la televizor. Cu toate astea, despre debutul dvs. in muzica se stie foarte putin. Cum v-ati descoperit vocatia?
- Mama mea avea o voce foarte frumoasa, dar, conform principiilor epocii, bunicul a decis ca a avea o artista in familie nu era cel mai potrivit lucru pentru timpurile de-atunci, asa ca nu i-a dat voie sa imbratiseze aceasta cariera si a trimis-o la ASE. In ce ma priveste pe mine, cand am inceput sa merg copacel, am fost data la gradinita unde directoare era o matusa a mea. Urmarindu-ma indeaproape, a remarcat ca la serbari cantam frumos si curat. Ce mare bucurie pentru mama! Asa s-a hotarat ca Danuta sa faca muzica. Ceea ce si mie mi-a placut. Dupa gradinita am mers la scoala de muzica, apoi, impulsionata si de profesorii care mi-au spus ca am glas frumos si ca stiu muzica foarte bine, am decis sa merg mai departe la Conservator.
- Nu v-ati gandit nici o secunda la un alt drum?
- Ba da, as fi putut sa fac matematica. Aveam o minte foarte agera. Poate l-am mostenit pe tata, care a fost matematician. Si imi si placea matematica. Totusi, am mers pe varianta muzicii. Tin minte ca am fost sapte candidate pe un loc. Eu eram cea mai mica dintre ele, avand numai 18 ani. Am intrat insa prima pe lista. Si tot prima am si absolvit. De altfel, in anul V de Conservator am dat concurs la Teatrul de Opereta din Brasov, unde mi-am inceput cariera.
- Ca sefa de promotie nu
