- Cultural - nr. 667 / 6 Noiembrie, 2010 Forfota mare in jurul institutiei Prefecturii, pazita de diferite structuri politienesti, mai abitir decat comoara lui Ali Baba. Nesloboziti, din porunca domneasca, la intrarea principala a Palatului Culturii, noi, cei cativa iubitori de poezie veniti tocmai de la Sighisoara, cunoscand ca, in Sala Oglinzilor, poetul brasovean Eugen Axinte isi va lansa cartea de poezie "Autopsierea labirintului", recent scoasa de sub tiparul Editurii Minerva. Doar ca acel loc de lansare a cartii fusese confiscat din cauza prezentei sefului de stat al Ungariei vecine, domnul Pal Schmidt, invitat de mai-marii judetului nostru la o discutie chiar in frumosul Palat, zadarnicindu-ne ora lansarii de carte si fiind nevoiti sa ne multumim cu incinta fostei tutungerii, aflata intr-un colt de aripa a somptuoasei cladiri, spatiu inghesuit, unde troneaza, intr-o resemnata si dureroasa asteptare a unor vremuri mai bune, si bustul marelui poet roman Grigorie Vieru. Cel care isi asteapta locul binemeritat de a fi instalat pe B-dul Cetatii, alaturi de Romulus Guga, Serafim Duicu, Ion Vlasiu, Vasile Netea si Ion Fiscuteanu. Cum afirma unul dintre cei prezenti, nu intotdeauna cadrul festiv conteaza in astfel de ocazii. In aripa semiobscura a marelui Palat, noi, cei cativa menestreli ai cuvantului slefuit in metafora azurie, ne-am simtit bogati si curati prin chiar dulcele grai elevat, spunandu-ne, precum poetul oaspete, tot raul spre bine, "izvor fara de tihna iti sta-va deslusire/mirabilelor torte / ce fi-vor sa astearna/lumina in genuni". Poetul Nicolae Baciut spunea despre prezenta noastra, in acel loc cat o cutie de chibrituri, "ca face mai mult decat daca ar fi fost o sala de 50 de insi, care casca si se gandesc la programele de televizor pe care le-au abandonat". Cu acest prilej, Nicolae Baciut ne-a vorbit despre cateva lucruri esentiale, despre revi