Guvernul Boc a supravietuit motiunii de cenzura, desi opozitia isi asigurase cardasia liderilor sindicali, care au organizat, simultan, un mars de protest, si sustinerea televiziunilor mogulizate, dintre care una tocmai anuntase ca vrea s-o ia pe drumul obiectivitatii BBC-ului.
Se stia din capul locului ca motiunea are sanse minime, opozitia neavand majoritatea necesara. Urma ca liderul PSD, admirator al lui Che Guevara si care uneori poarta si sapca lui Mao Tze Dong, sa-si arate calitatile de organizator, talentele de negociator si viclenia, apeland la nemultumitii din PDL si momindu-i sa voteze impotriva propriului partid. Solutie cam imorala, insa in politica scopul scuza mijloacele, daca Ponta, in afara de Che Guevara, il va fi citit si pe Machiavelli. Shoppingul parlamentar parea ca merge bine, in preziua motiunii, lui Victoras ii mai lipsea un vot, ce urma sa apara si acela in cursul noptii.
Insa ziua motiunii a inceput prost. Actiunea din Parlament urma sa fie insotita si de "motiunea strazii", cu participarea a optzeci pana la o suta de mii de sindicalisti. Ar fi devenit "cea mai mare manifestatie de la Revolutie incoace", care ar fi demis guvernul Boc, si asa ar fi inceput si sfarsitul regimului Basescu! Insa liderii sindicali, imbogatiti si corupti de politica, nu mai controleaza miscarea sindicala. "Cea mai mare manifestatie de la Revolutie incoace" a fost o adunatura anemica, vreo treizeci de mii de oameni, cu pesedisti deghizati in sindicalisti, plus o galerie de fotbal. Simtind pericolul deriziunii, revolutionarul Victor Ponta a plusat in ridicol. Infasurat in tricolor, ca Ana Ipatescu, s-a asezat in fruntea demonstrantilor, ca sa fie vazut la televiziune, inconjurat de pesedisti de soi ca Marian Vanghelie, fin teoretician al social-democratiei. N-a fost singura greseala facuta de Victor Ponta. A mai fost una care se putea termina rau.
