Regizorul Todd Phillips, care anul trecut a dat lovitura cu "Marea mahmureală"/"The Hangover", revine pe ecrane cu o nouă comedie. Păstrându-l din vechiul succes doar pe Zach Galifianakis, i-l pune alături pe Robert Downey Jr. şi îi expediază pe amândoi într-o călătorie cu maşina de la est spre vest. Râdem? Când şi când.
E adevărat, Todd Phillips n-a mai folosit scenariştii de la "Marea mahmureală". Singurul co-scenarist prezent pe genericul ambelor filme este el însuşi. În "Sorocul", obligaţia poantelor nu mai cade pe umerii mai multor personaje, ci doar pe cei ai lui Robert Downey Jr. şi Zach Galifianakis. Poate şi de aici dificultatea de a ţine spectatorii în priză timp de 95 de minute.
Între cele două filme există asemănări evidente, printre care rolul decorativ al femeilor sau, mai bine zis, rolul lor simbolic. Ele sunt destinaţiile spre care curg odiseile eroilor. În "Marea mahmureală", odiseea îi ducea pe eroi în Las Vegas, la petrecerea burlacilor. În "Sorocul", Robert Downey Jr. călătoreşte din Atlanta spre Los Angeles pentru a fi alături de soţia sa (Michelle Monaghan) care trebuie să nască.
Aceste evenimente cruciale constituie pentru eroi surse majore de stres, lucru care poate fi o justificare când o iau pe arătură. Şi o iau rău de tot, dar nu cât să se piardă definitiv şi să uite drumul spre casă. Personajul lui Robert Downey Jr., Peter Highman, e un arhitect coleric al cărui drum spre casă ia o turnură coşmarescă încă înainte de a urca în avion.
Ghinionul îi scoate în cale un individ grobian la înfăţişare şi obraznic când începe să vorbească, dar pe care arhitectul nu-l poate evita. Pentru că bărbosul grobian i-a strecurat o pipă cu iarbă în bagaj, arhitectul e flituit de vameş şi se urcă cu nervi în avion pentru a da peste acelaşi grobian degrabă doritor de socializare. Isteria lui Peter High
