Ca senator, Adrian Păunescu a făcut prin declaraţiile sale politice o radiografie a societăţii româneşti.
Adrian Păunescu a obţinut primul mandat parlamentar în 1992, ca senator de Dolj, din partea Partidului Socialist al Muncii. După o pauză de parlamentarism, în perioada 1996-2000, a redevenit senator, în 2000, tot de Dolj, ca membru al PDSR, apoi PSD. A câştigat un alt mandat, în legislatura 2004-2008, ca senator de Hunedoara. Dezbaterile parlamentare au fost înviorate de argumentele şi stilul lui Păunescu, poetul pledând pentru apărarea suveranităţii României în chestiuni internaţionale, pentru cauza românilor din Ardeal, pentru cauza Basarabiei şi, nu în ultimul rând, pentru "normalitatea" României. A reuşit să promoveze o lege pentru instituirea unei pensii de merit pentru personalităţile excepţionale ale României.
În 5 iunie 1996, în timpul dezbaterilor din Parlament a Apelului adresat de Parlamentul României Parlamentelor statelor membre ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, în care se afirma dorinţa României de a adera la NATO, cerea "seriozitate şi temeinicie", nu "frivolă şi costisitoare întoarcere peste noapte a armelor". "Nu râvnim să se facă, în această zi istorică, un Tratat al Atlanticului de Nord şi-al Dâmboviţei de Sud, dar dorim ca prezenţa noastră să fie marcată, voinţa poporului român să fie clar exprimată şi să nu fie considerată România undeva la etc., undeva la «şi altele»", susţinea Adrian Păunescu, pe atunci senator al Partidului Socialist al Muncii, adăugând că partidul său doreşte exprimarea "felului în care România înţelege să participe la acest organism de apărare care este NATO, şi anume situaţia de ţară liberă, independentă, suverană şi democratică".
17 septembrie 2002. Despre închiderea OTV şi libertatea presei
"Aici exprim părerea mea strict personală, nu interzicerea
